Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Mitingul politistilor sau meditatie la cuvintele „javra ordinara”

Nu protestul sau faptul ca a fost un miting al politistilor (cred ca primul de acest gen, daca nu ma insel…), nu revendicarile si, voi spune chiar mai mult, nici macar ca mitingul a fost neautorizat, ma socheaza. Cat limbajul folosit. Nu cred ca sunt un om care sa nu inteleaga disperarea semenilor, traiul greu al romanilor, datorita conditiilor financiare si economice precare, din pacate, din ziua de azi. Nu cred ca este cineva care sa spuna ca este usor astazi. Lucrul este clar: nu e usor. Pentru niciunul dintre noi. Si, cu toate acestea, cuvinte precum „javra ordinara”, lansate de demonstranti la adresa Presedintelui, care reprezinta, conform Constitutiei, Statul Roman, aruncarea caschetelor – deci lipsa crasa de respect fata de haina militara, mi se par inacceptabile. Agresivitatea in crestere, lipsa de un minim si elementar respect manifestata de demonstranti ma lasa total dezamagit. Mai ales ca era vorba de politisti…  Exista o lipsa de elementara civilizatie si bun simt in societatea romaneasca de azi, si lucrul acesta, sincer spun, ma intristeaza foarte tare. Pentru ca noi tot incercam sa ne asemanam cu lumea civilizata, cel putin la nivel declarativ, dar ne dam in petic, cum se spune, la modul cel mai lamentabil cu putinta. As dori sa precizez cum se scrie in Franta „domnul presedinte al republicii”: „Monsieur le Président de la République”. Cu litere mari. Aspectul este deosebit de important pentru ca respectul pentru presedinte este, intr-un fel sau altul, respect pentru institutia prezidentiala si, implicit, pentru Stat. Cred ca la noi oamenii nu inteleg prea bine un lucru: respect nu inseamna sa nu critici, sa nu ai o alta pozitie fata de cea a altcuiva, spre exemplu de cea a Presedintelui: lucru asta mi se pare abeceul democratiei. Problema este cum iti exprimi pozitia, cum critici. Adica maniera. Adica stilul. Buffon spunea ca „Le style c’est l’homme même” – stilul este omul insusi si cred ca a avut dreptate. Ceea ce ma intristeaza foarte, foarte tare este ca noi, prin atitudinea de neamuri proaste cream disolutia autoritatii. Si o facem cu cea mai mare si inconstienta nonsalanta. Pacat. Iata mai jos un editorial din Gandul scris de Cristian Tudor Popescu:

Atentat la siguranţa naţională

Voi cita ce conchide marele jurnalist:

„Disoluţia de peste un deceniu a autorităţii a intrat în faza de boală autoimună, în care anticorpii organismului atacă organele interne, văzându-le ca agenţi patogeni. Autoritatea atacă autoritatea. Partidul de guvernământ arată ca PCR în ’89. Guvernul e o adunătură de nulităţi obediente. Şeful statului dă semne clare de alienare mintală. După ce am trăit postcomunismul cu Iliescu, postsecurismul cu Băsescu, ne aşteaptă anomia, haosul.

Nu vreau să rostesc cuvintele război şi civil, pentru că sper să n-o facă nici opoziţia. Sper, în calitate de tată a doi copii, ca d-nii Antonescu şi Ponta să nu vâneze acum capitalul politic şi puterea cu preţul destabilizării ţării. Să nu atenteze la siguranţa naţională ca Băsescu şi Boc.

Altfel, nu vreau să-mi amintesc seara de joi din ianuarie ’99 când aşteptam cu pistolul sub cap năvălirea minerilor în Capitală, în vreme ce în Palatul Victoria mai erau premierul Radu Vasile şi bodigardul Neluţu, iar preşedintele Constantinescu studia retragerea în munţi cu suita.”

Aceasta disolutie, despre care vorbeste Cristian Tudor Popescu, este, cred, nu in cele din urma, rodul lipsei de civilizatie din societatea romaneasca. Anarhia de care se vorbeste in editorial nu este un lucru nou. Marele sociolog,  Constantin Radulescu-Motru, evidentia acest aspect al poporului roman intr-un text editat inca din 1937 de Societatea Romana de Cercetari Psihologice, Bucuresti. Acesta remarca despre roman ca:

” Romanului nu-i place tovarasia. El vrea sa fie de capul lui. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Din aceasta cauza el inclina putin spre anarhie. Acest individualism romanesc insa nu implica spiritul de initiativa in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala, cele doua insusiri prin care se caracterizeaza individualismul popoarelor culte apusene si care constituie sufletul burghez. Marea majoritate a populatiei satelor romanesti n-are intr-insa nici o asemanare cu sufletul burghez. Din mijlocul ei nu ies indivizi intreprinzatori, care sa-si riste odihna si avutul pentru a se imbogati prin mijloace neincercate. Populatia satelor romanesti, dimpotriva, sta sub traditia muncii colective. Fiecare satean face ceea ce crede ca va face toata lumea. N-are curajul sa inceapa o munca, decat la termenele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii este, pentru sateanul roman, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de scolile primare rurale de la noi. Copilul de satean invata in scoala sa fie cu initiativa, fiindca scoala noastra este croita pe modelul scolilor burgheze apusene, dar cu toate sfaturile primite, copilul de satean cand iese din scoala se supune traditiei colective: el munceste cum a pomenit la el in sat, din mosi stramosi.”

Dar sa revenim la subiect. Totusi, pe vremea cand a fost scris textul parca era mai mare respect in societate, in general vorbind. Parca era mai multa consideratie si stima intre oameni. Sau poate ca e doar o parere a mea cat se poate de subiectiva…

Totusi…sa analizam putin aceasta „lipsa de civilizatie” actuala. Aceste mitinguri post-decembriste. Eu imi amintesc cand au navalit minierii la Cotroceni pe vremea cand era presedinte Iliescu. Interesant este de remarcat ca oamenii ce participa la astfel de mitinguri chiar cred ca in felul acesta pot sa-si rezolve problemele. Democratic. Totusi, nici minierii n-au rezolvat, in cele din urma, mare lucru si nici politistii nu vor rezolva mare lucru prin acest miting. In ciuda cuvintelor grele urlate. Pe de alta parte este foarte adevarat ca statul se afla intr-o situatie economica foarte dificila, ce nu permite cresteri salariale si asigurarea unui loc de munca stabil la stat si nici sa nu se mai faca disponibilizari. Iata aici ce spune presa internationala despre demisia lui Blaga , iar Reuters remarca:

„Demisia lui Vasile Blaga evidenţiază dificultatea aplicării reformelor necesare pentru primirea tranşelor de la FMI. De altfel, Curtea Supremă riscă să blocheze reforma pensiilor. România, care a obţinut un ajutor de 20 de miliarde de euro, trebuie să reducă deficitul bugetar de la 4,4 la 3 la sută până în 2012”

Economia nu functioneaza bine, ca o consecinta a reducerii creditarii si, pe de alta parte, datorita investiilor slabe din perioada aceasta de criza economica – fenomen ce se manifesta pe plan european, nu numai la noi. Deci sectorul privat nu se simte nici el prea bine, mai ales ca si aici au avut loc, in vremurile acestea, masive disponibilizari de personal. Sigur, cauza, radacina acestor mitinguri cam acestea sunt. Insa mi se pare ca mai este si altceva: nemultumit fiind de traiul pe care il duce, omul cauta sa-si exprime nemultumirea intr-o libertate deplina, tradusa prin mitinguri si limbaj agresiv. In general vorbind, asemenea atitudini nu fac decat sa inrautateasca climatul general. Omul, dupa parerea mea, ar trebui sa-si foloseasca libertatea intr-un mod constructiv. Atat pentru binele lui personal, cat si spre binele societatii. La noi nu prea se intampla lucrul acesta, si ma refer la intreaga perioada post-decembrista, pe care trebuie sa o intelegem si, pentru asta, trebuie sa-i evidentiem si aspectele negative. Ultimul sondaj de opinie, la care am facut referire in postarea precenta arata, cred, acest lucru. Nu am stiut sa construim si ma refer aici la aspectul economic, atat de dureros astazi pentru ca nu am reusit sa-l construim foarte bine inchegat si articulat. De aceea libertatea societala, pe care romanii o iubesc, a fost una, ca sa zic asa, desantata, fara sa poata asigura un trai mai bun sub aspect material: individul s-a trezit disponibilizat si liber… Lucru care a produs, evident, multe nemultumiri si a generat mitinguri de felul acesta. Libertatea a fost privita, la nivelul oamenilor obisnuiti, doar sub aspectul libertatii de expresie, lucru foarte bun. Dar ea trebuie privita si sub aspectul construirii unei societati libere si prospere. Chestia cu prosperitatea societatii in ansamblul ei nu ne-a reusit prea bine… De ce spun aceste lucruri? Deoarece pentru Occident, spre exemplu, prosperitatea economica e strans legata de libertatea economica, cu toate scaderile pe care le genereaza, din cand in cand, cate o criza economica de mai mare sau mai mica intensitate. Ca intelegem libertatea doar sub aspectul libertatii de exprimare o dovedesc si epitetele „javra ordinara”. Dar si pe aceasta o intelegem, deseori, intr-un sens negativ, cum ar fi, spre exemplu, jignirea altuia. Nu ma refer aici numai la oamenii care participa la mitinguri, ci vorbesc in general. Ar trebui sa fim mult mai creativi, in sensul bun al cuvantului, in sensul sau pozitiv si asta de la vladica pana la opinca, cum se spune. Pentru ca libertatea este necesara, si, daca iubim libertatea, nu trebuie s-o transformam intr-una mediocra. Mediocritatea libertatii post-decembriste este cauza rezultatului sondajului de care vorbeam mai sus. Nu este vorba de o mediocritate intrinseca a acesteia, ci de faptul ca noi nu o stim bine folosi, desi ne place libertatea. Spun asta pentru ca este totusi trist ca libertatea sa se rezume doar la cuvintele „javra ordinara” si aruncatul caschetelor in curtea Cotrocenilor. Ar trebui, dupa 20 de ani de la Revolutia din Decembrie, in care atatia tineri si-au dat viata pentru libertate sa ne maturizam putin. Si sa nu uitam ca acei tineri si-au dat viata pentru o societate libera si prospera, nicidecum numai pentru o libertate in sine cu care individul sa nu stie ce sa faca. Sau o libertate care sa genereze furtul, crima, genocidul, hazardul, necivilizatia… Dar ceea ce este trist in aceste cuvinte – „javra ordinara” – este faptul ca in 20 de ani de la Revolutie nu s-a reusit perfectionarea intelectuala si sociala a societatii romanesti. Pentru ca in libertate individul ar trebui sa caute sa tinda spre standarde sociale, morale, comportamentale, etc inalte si sa se perfectioneze. Or, comportamentul afisat de oamenii ce au participat la miting nu demonstreaza acest lucru. Demonstreaza, in schimb, lipsa de maturitate a societatii noastre actuale. Pe mine ma ingrijoreaza nivelul acesta josnic de comportament. Lipsa totala de respect fata de celalalt. Pentru ca astfel de comportamente, inradacinate in om, creaza de la sine nemultumiri in societate. Stilul acesta, indiferent de cine e practicat – omul simplu, presedintele, nu stiu care ministru sau nu stiu care director general sau patron de firma, etc – nu va face sa mearga inainte, spre progres, societatea romaneasca. Dimpotriva, contribuie din plin la disolutia oricarei autoritati, cum spunea Cristian Tudor Popescu. Trebuie inteles ca daca cineva afiseaza o calitate mediocra, lucrul acesta creeaza de la sine respingere. Asa cum, spre exemplu, si o autoritate mediocra creeaza respingere. Or, ceea ce s-a intamplat nu face altceva decat sa arate ca tendinta noastra generala este aceea de a ne complace in mediocritate si nimic mai mult. Asta e lucrul intristator, dupa parerea mea.

Poate nu am reusit sa ma fac bine inteles…Nu exclud acest lucru. Insa as vrea sa mai insist putin asupra a ceea ce nu e in regula in viata noastra sociala, dupa parerea mea. Vasile I Macedoneanul, marele imparat bizantin, intemeietorul Dinastiei Macedonene, ce a domnit intre 867 si 886, a spus ceva care mi-a atras atentia: „Un lucru este sigur: lauda este inceputul unei prietenii, iar defaimarea este inceputul dusmaniei! Ca sa fiu mai bine inteles ce imi evoca mie aceste cuvinte rostite de participantii la miting catre Presedinte, as spune ca noi, in general vorbind, nu stiu cum, dar avem tendinta sa ne defaimam unii pe altii. Unii pe altii, sa fie clar, ca pe sine sa se defaime cineva, asta nu prea am intalnit. Daca lucrurile stau asa, atunci cum se poate, in aceste conditii, reface increderea in sine si in ceilalti, cum se poate regenera o natie? Si, revenind la ceea ce am zis mai sus, trist este ca ne si complacem in asa ceva: defaimare unul fata de altul, mediocritate, limbaj agresiv si epitete jignitoare. Sunt acestea, oare, justificate, de nemultumirile existente? Sau reprezinta o stare de spirit in care ne-am complacut mai tot timpul din dorinta noastra avida de libertate? Eu cred ca suntem capabili, totusi, sa avem o viziune si o atitudine mult mai elevata fata de libertate. Si cred ca ar trebui sa facem un minim de efort pentru acest lucru. Daca l-am face, cred ca lucrurile s-ar rezolva cu bine si asta inca intr-un timp destul de scurt. Ceea ce vreau sa spun este ca nu e bine sa accentuam o tendinta gresita a libertatii. Ci sa privim spre orizontul inalt pe care Libertatea ni-l deschide.


Reclame

septembrie 27, 2010 - Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

%d blogeri au apreciat asta: