Motanul Incaltat

Just another WordPress.com weblog

Medalie de aur pentru hidrotehnicienii romani!! Bravo lor!!

Iata o stire pe care am citit-o in Cotidianul, care ma bucura nespus de mult! Iata o stire pozitiva, cu adevarat pozitiva!!

Medalie de aur pentru hidrotehnicienii romani obtinuta la Salonul International de Inventii de la Geneva cu proiectul: Instalatie automata de ungere. Evenimentul a avut loc in perioada 21-25 aprilie a.c.

Acest fapt vorbeste de la sine despre capacitatile mari ale Romaniei, despre faptul ca Romania are oameni deosebit de capabili.

Bravo autorilor acestei inventii:

Petre Florian Daia (Sucursala Hidrocentrale Porţile de Fier), Petre Truşcă (Hidroserv Porţile de Fier), Ion Tiriplică (Sucursala Hidrocentrale Tg Jiu) şi Simona Greta Nemţoiu (Sucursala Hidrocentrale Târgu-Jiu), după cum se arată într-un comunicat al Hidroelectrica!!

Sa ia aminte toti cei care si-au facut un prost obicei din a denigra Romania si Poporul Roman la aceasta Victorie de Prestigiu a tehnicii romanesti!!

Sa se uite toti cei care ne fac cersetori la aceasta Medalie de Aur care vorbeste de la sine despre calitatea exceptionala a Romanilor!!

Si sa le fie rusine! Sa le fie rusine pentru ca isi permit sa denigreze Romania si Poporul Roman!

Este de-a dreptul uimitor cum chiar si in conditii de recesiune economica severa demonstram ca suntem capabili de inventii ce se situeaza in top-ul mondial!

Este extraordinar ca reusim, chiar si in conditii grele, sa demonstram faptic, in mod clar ca avem valori mari aici in tara!!

Iata ceea ce ma face optimist! Iata ceea ce ma indreptateste sa cred ca tara noastra nu numai ca poate depasi starea actuala de recesiune economica, dar ca poate sa ajunga la un nivel de dezvoltare asa de inalt, asa de mare incat, acum, poate ca nici nu-l banuim sau nu indraznim sa-l banuim.

Aceasta victorie arata clar ca Romania nu numai ca este o tara europeana, ci faptul ca este o tara europeana de varf!! Arata faptul ca Poporul Roman dispune de resurse inimaginabile si ca poate foarte mult!!

Bravo, din toata inima!!


aprilie 29, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , | 2 comentarii

Apropo de infectiile intraspitalicesti…

Iata ce titreaza acelasi site Puterea:

Suspiciune de infecţie intraspitalicească la Piteşti. O tânără a mers la spital pentru avort şi s-a ales cu septicemie

Eu stau si ma intreb: totusi, cat de grava este la noi situatia generala, apropo de infectiile intraspitalicesti? Spre exemplu, pe o scara de la 0 (zero) la 10 (zece), unde zero inseamna „fara gravitate” iar zece inseamna „extrem de grav”, unde se plaseaza Romania, referitor la aceste infectii intraspitalicesti…? Este oare un fenomen, ma refer la tipul asta de infectii, care a luat amploare in ultima perioada?

aprilie 29, 2010 Posted by | Uncategorized | 2 comentarii

Referitor la criza economica

Am citit doua articole pe site-ul Puterea:

Colapsul economic ameninţă Europa. “Criza din Grecia se extinde ca Ebola”

si

Anatomia crizei din 1929-1933. Asemănări și deosebiri

care cauta sa ne prezinte cat mai complet criza economica si financiara si efectele acesteia.

Update 1:

Este uluitor, cel putin pentru mine, cum unele tari au „reusit” sa faca o datorie publica de peste 100% din PIB. Capitalul.ro titreaza:

Datoria publica a Italiei, in crestere cu 7 miliarde euro in februarie

Deci Italia are o datorie publica de 116% din PIB, fata de toamna lui 2008, cand aceasta reprezenta 105,1% din PIB. Iata ce afirma Capitalul.ro:

„Desi nu se compara cu procentul de 124% din PIB al datoriei publice din Grecia (300 miliarde euro), datoria publica a Italiei (din care 82% in titluri de stat) este insa mult mai mare ca volum, reprezentand circa 25% din intreaga datorie publica din zona euro.”

In privinta Romaniei, iata ce titreaza Hotnews.ro:

Standard & Poor’s: Creditorii Romaniei ar putea recupera 50-70% din creante in caz de incapacitate de plata

Iata ce mai aflam, referitor, de data aceasta, la raspandirea crizei datoriilor; selectez din articolul evidentiat :

„Seful Fondului a declarat ca „increderea in intreaga zona euro este acum in joc”, transmite France24. „Fiecare zi pierduta este o zi in care situatia se agraveaza tot mai tare”, a continuat Strauss-Kahn.

Oficiali europeni si ai Fondului Monetar International au pus miercuri presiune pe Germania, pentru a accelera deblocarea ajutorului necesar salvarii Greciei si pentru a garanta stabilitatea zonei euro. Exista „o necesitate absoluta ca Germania sa se decida rapid”, a declarat presedintele Bancii centrale europene, Jean-Claude Trichet. Iar apelul pare sa fi fost auzit de cancelarul german Angela Merkel. „Este evident ca negocierile dintre guvernul elen, Comisia Europeana si Fondul Monetar International trebuie accelerate”, a declarat aceasta.

In urma cu o zi, Dominique Strauss-Kahn si Jean-Claude Trichet au mers la Berlin, pentru a o convinge pe noua „Doamna de fier” a Germaniei sa fie mai flexibila in privinta sprijinului financiar oferit Greciei. In cadrul intalnirii, parlamentarii germani au declarat ca Grecia ar avea nevoie de ajutoare in valoare de 100-120 de miliarde de euro, din prezent si pana la finele anului 2012, sume pe care FMI nu le-a confirmat inca.
Programul de asistenta financiara multilaterala pentru Grecia prevede furnizarea a 45 de miliarde de euro in acest an, din care 30 de miliarde contributia din partea statelor din zona euro. Aceasta contributie va fi formata din credite bilaterale, cu o rata a dobanzii situata in jurul nivelului de 5%.”

Este interesant ca presedintele Bundesbank afirma, in legatura cu situatia din Grecia ca intrarea acestei tari in incapacitate de plata ar avea consecinte incalculabile – articolul de pe Hotnews.ro aici.

Ramane de vazut cum va evolua situatia economica si fiananciara europeana si internationala…

Update 2:

Poate parea incredibil, dar iata ce titreaza Cotidianul :

Franţa îşi vinde monumentele istorice pentru a-şi plăti datoria

Iata si un articol foarte recent din Capital despre:

Topul celor mai îndatorate state europene

precum si o analiza a Deutsche Bank, aparuta in Business Magazine, tot de data foarte recenta, cu privire la Romania si nu numai, din care as cita finalul articolului:

Romania vazuta de Deutsche Bank

– Cresterea medie reala a PIB (2010-2020): 4,9%
– Balanta primara a bugetului (deficit bugetar mediu 2010-2020): -3% din PIB
– Nivel al datoriei publice inainte de criza (2007): 20% din PIB
– Nivel actual al datoriei publice (2010): 36% din PIB
– Nivel estimat al datoriei publice, conform tendintei actuale (2020): 53% din PIB”

Este interesant ca datoria publica a Romaniei nu e asa de mare, in comparatie cu alte tari (Grecia, Italia, Franta, s.a).

Iata aici un articol aparut in Wall-Street.ro unde se spune ca datoria publica a Romaniei este de 28,77% din Produsul Intern Brut (PIB).

Si un articol, tot de data foarte recenta, din Capital, care citeaza Eurostat-ul, despre deficitul bugetar al Romaniei.

aprilie 29, 2010 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Chicago Gun Violence

Au reizbucnit violentele la Chicago. Cotidianul titreaza:

Chicago, la fel de periculos ca Irakul şi Afganistanul la un loc

Doi dintre alesii statului Illinois i-au cerut guvernatorului Pat Quinn sa desfasoare efectivele Garzii Nationale pe strazile orasului. Din cate inteleg este pusa sub semnul intrebarii capacitatea politiei de a face fata situatiei.

De multisor nu s-a mai auzit asa ceva la Chicago, dar, cred, conflictele mocneau, pana cand „baietii” au inceput sa se „agite” serios. Cine stie ce „echilibre” s-au rupt…

Este de remarcat ca recrudescenta violentelor se manifesta pe fondul tot mai acut al crizei economice, care a avut epicentrul in SUA si care a afecatat si afecteaza grav, economic si social, aceasta tara. Si iata Chicago incepe sa se asemene cu acel Chicago din anii ’29-’33. Morbul crimei, al omorului s-a transimis parca din generatie in generatie. In ultima vreme doar atipise putin…  Nu este de neglijat faptul ca Chicago este unul din cele mai importante orase ale Americii sub aspect economic, stiintific, industrial si chiar cultural.  Cauzele, cred, sunt de natura economica si financiara… Poate si datorita saraciei din unele cartiere.

Chicago Tribune ne da o imagine asupra fenomenului – articolul aici. Se spune, printre altele ca in ultimii doi ani 1000 de locuitori ai orasului Chicago au fost omorati, incluzand 129 inainte de a implini 18 ani. Cat despre 2010 se specifica faptul ca din cele 113 victime, 16 au fost copii.

Fenomenul violentelor mortale, la Chicago, are loc si in randul tinerilor. Iata aici un articol de pe site-ul chicagobreakingnews. Printre aletele se spune:

„When emotions spin out of control, people like Tio Hardiman try to cool them down. He works with CeaseFire Illinois, an organization that works to interrupt violence before it turns deadly.

Despite Chicago‘s entrenched gang culture, many fatal shootings have nothing to do with the drug trade, Hardiman said. They begin with petty insults and escalate until someone is dead, he said.”

Deci multe  din impuscaturile fatale n-au legatura cu comertul cu droguri. Toata „treaba” porneste de la mici insulte care sunt escaladate pana cand cineva e mort. Se mai spune:

„But Jens Ludwig, director of the University of Chicago Crime Lab, said the city’s death toll isn’t primarily the result of a brutal mindset, but the presence of guns. Reducing the death toll means getting much tougher on guns, cracking down on people caught carrying them illegally even if the weapons are not used in a crime, Ludwig said.”

Deci prezenta armelor este cauza prima a fenomenului. Dar parerea mea este ca e vorba de un lucru mult mai complex… Sigur, factorul educational este deosebit de important, insa acest comportament agresiv – una, doua si individul pune mana pe pistol, ca sa demonstreze ce? Ca e mai tare? Aceasta imposibilitate a individului de a trece peste o mica insulta sau magarie, sa mai lase de la el, cum se spune, nu stiu… mie mi se pare ceva chiar.. nu stiu cum sa spun… Poate fi vorba de traume si leziuni sufletesti foarte grave in randul tinerilor, dar cauzate de ce anume? Cred ca e mai degraba expesia cea mai clara a lipsei unui scop in viata. Iata ce mai spune:

„Asia Black, a senior at the Young Women’s Leadership Academy, said her work with the Mikva Youth Safety Council has produced substantive changes in some schools. The council, a leadership program for young people, has organized yoga and gym classes that encourage teenagers to control their anger and aggression, she said.”

Da.. ce sa mai zici.. cursuri de yoga si gimnastica pentru ca sa-i incurajeze pe tineri sa-si controleze mania si starea de agresivitate.

Iata un lucru care chiar ingrozeste:

„Hardiman described participating in a daylong discussion at Crane Technical Preparatory High School with 75 boys at high risk for destructive behavior. The boys, he said, were fascinated by the thought that they were links in a long chain of violence – a chain they had the opportunity to break.”

Hardiman spune ca a participat la o discutie la Crane Technical Preparatory High School cu 75 de baieti ce prezentau un inalt risc de comportament distructiv. El spune ca baietii erau fascinati la gandul ca sunt uniti intr-un lung lant al violentei – un lant pe care au avut oportunitatea sa-l sparga.

Totusi, eu stau si ma intreb cum se poate ca o tara dezvoltata din punct de vedere economic, asa cum e SUA, sa nu ofere individului o perspectiva in viata, un scop in viata… Poate fi vorba si de ceea ce as numi subcultura, adica lipsa unei adevarate culturi. Dar exprima si o viziune gresita, ceea ce se intampla acolo, care parca ar vrea sa ne spuna ca viata, in general vorbind, reprezinta un lucru murdar (a dirty thing), in orice caz nu ceva nobil. Genul acesta de cultura hip-hop ne vorbeste despre asa ceva.  Totusi, daca ar avea un dram de discernamant, de dreapta judecata, ar putea sa constate ca nu este asa. Chicago Tribune titreaza : Mental health services in a bad state… Am evidentiat acest articol pentru ca … nu mi se pare deloc de gluma!

In orice caz, problemele economice, sociale sunt deosebit de spinoase, de acute in SUA.

aprilie 28, 2010 Posted by | Uncategorized | , , | Lasă un comentariu

Inca un lucru interesant

Pe site-ul Puterea aflam despre salarii cuprinse intre 6600 si 18000 de euro lunar pentru specialistii angajati de CNADNR, pentru o perioada de 4 ani, care să asigure asistenţa tehnică pentru tronsonul de autostradă Arad-Timişoara. Articolul din Puterea aici.

Sus amintitul site spune printre altele:

„Decizia angajării acestor persoane a fost luată în contextul în care există deja consultanţă tehnică asigurată încă de la demararea proiectului, la începutul anului 2009. Astfel, consultanţa este asigurată de EgisBCEOM International pentru lucrările de construcţie a tronsonului de autostradă Arad-Timişoara şi varianta de ocolire a municipiului Arad.

Salariile pe care le vor primi cei care vor asigura asistenţa tehnică pentru acest proiect “sparg” piaţa muncii devastată de criză, din România sau din lume. Astfel, un inginer va încasa lunar un salariu de 18.000 de euro, timp de 48 de luni, în timp ce experţii vor fi plătiţi cu 6.600 de euro lunar, pe o durată de 36 de luni.”

Dar merita citit tot articolul!

aprilie 24, 2010 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii

Sistemul

Citat din Dl. Victor Ponta, presedinte PSD:”Sistemul oricum funcţionează foarte prost şi oricum se duce în jos. Se duce mai repede dacă eşti incompetent, se duce mai încet dacă, să zic, eşti un pic mai competent şi un pic mai onest. Dar oricum sistemul se duce în jos, nu poţi să-l opreşti pentru că problema e mult mai profundă”, a declarat Ponta, citat de Mediafax, la o dezbatere organizată de TSD, cu ocazia evenimentului „Ziua porţilor deschise”.
Sursa: Mediafax, cotidianul Gandul.

aprilie 23, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , | Un comentariu

Interesant…

Iata un articol din Gandul. Interesant…

aprilie 23, 2010 Posted by | Uncategorized | Lasă un comentariu

Salutul romanesc…

Ceea ce s-a intamplat la emisiunea „On n’est pas coucher” de pe canalul France 2, in data de 17 aprilie a.c., unde comicul francez Jonathan Lambert a executat ceea ce el a numit „salutul romanesc”, adica un gest cu corpul aplecat si cu mana intinsa, asemenea cersetorilor, spunand „S’il vous plait, Messieurs, Mesdames!” (Vă rog, domnilor, doamnelor)”, gest efectuat de cersetorii francezi, toti cei din sala repetand gestul si spunand aceleasi cuvinte, arata, cred, un sigur lucru: decaderea Frantei!

Practic, Franta, nu mai este ceea ce a fost odata… O tara care a dat mari scriitori, filozofi, artisti, matematicieni, fizicieni, a ajuns o tara oarecare. Fosta tara, un simbol al culturii europene, cu Parisul – „orasul luminilor”, fosta mare putere de alta data, a ajuns, acum… o „fosta”…adica fosta tara de odinioara… Adica o tara pe care o bagi in seama, numai ca nu prea mai are rost…

Ceea ce s-a petrecut la emisiunea cu pricina, si faptul ca publicul a marsat la gluma proasta a comicului, arata, cred, in mod destul de clar, decaderea spirituala a Frantei, cat si lipsa (incredibil!!) de cultura a francezului obisnuit. Trebuie sa remarc urmatorul lucru: in ceea ce s-a intamplat nu este deloc vorba despre tigani, cum ar putea crede unii, ci despre romani! Evident ca nici tiganii nu trebuie tratati in acest mod, indiferent din ce tara ar provenii acestia – ca sunt romani sau din alta parte. De ce spun asta? Pentru ca mie mi se pare ca gestul, atat al comicului cat si al publicului, exprima un dispret fata de poporul roman, in ansamblul sau. O infatuare de neamuri proaste a francezilor, care  – si lucrul asta nu este exclus! – ar putea sa ajunga si ei cu mana intinsa! Salut gestul Ambasadei Romane de la Paris si al europarlamentarilor PSD de condamnare ferma a ceea ce s-a petrecut in emisiunea cu pricina!! Insa… nu se poate ca sa nu-mi para rau de Franta, sa nu vars, totusi, o lacrima de jale pentru aceasta tara. Este de un ridicol tragic pentru Europa cum epigonii francezi de acum vor sa se ridice la inaltimea unui Balzac, cum incearca prin astfel de gesturi sa arate ca mai reprezinta, spiritual vorbind, ceva …  Nu este vorba numai de o decadere spirituala a Frantei, dar si de una economica. Saracia in Franta este o realitate dura. Nu degeaba sunt acolo greve. Am vorbit, ceva mai demult, nu chiar asa de demult, cu un francez care mi-a zis ca acolo taxele si impozitele sunt mari si ca prolifereaza evaziunea fiscala, precum si faptul ca cei care ies de pe bancile scolilor si facultatilor nu au unde sa se angajeze, sa lucreze. Imi amintesc ca mult mai demult, dar dupa 1989, cineva care a fost in Franta imi raspundea, la entuziasmul meu naiv privind aceasta tara, cum a vazut oameni, la Paris chiar, care dormeau sub poduri sau care cotrobaiau prin gunoaie ca sa gaseasca ceva de mancare, si aceia nu erau romani ci francezi! Iar emisiunea despre care am vorbit vine parca sa confirme aceasta realitate a Frantei de azi, demonstrand decaderea unei tari care altadata era considerata un fel de centru cultural al intregii Europe. Nu mai vorbesc de calitatea extrem de proasta a intregii emisiuni si a actorului comic. Unde sunt Louis de Funes, Fernandel, Bourvil…? Au zburat pe aripile vantului… sau, mai precis spus, pe aripile timpului…

O emisiune execrabila din toate punctele de vedere, si un actor comic care numai sa razi nu te facea… Nu mai vorbesc de public… un public redus din punct de vedere cultural… Ma doare foarte tare ceea ce s-a spus despre Romania, insa, va rog sa-mi dati voie, ma deranjeaza ce se intampla in Franta. Va rog frumos sa-mi aratati un actor francez de acuma care sa se ridice la inaltimea unui monstru sacru precum Jean Gabin! Mie mi se pare ca Alain Delon si Jean-Paul Belmondo sunt ultimii mari actori francezi. Acuma acestia sunt batrani, dar vreau sa vad unul nou, mai tanar, de asa calibru si celebritate, precum cei doi pomeniti mai sus. Hai sa ne uitam si la muzica frantuzeasca: inainte erau o Edith Piaf, un Johnny Hallyday, o Sylvie Vartan, un Jacques Brel, si multi altii….Vreau sa vad si acuma un cantaret sau cantareata francez/frantuzoaica de o asa inaltime! Nu gasesti…In schimb, ceea ce gasesti acuma sunt tot felul de Lamberti din astia, niste actorasi de mana a saptea, care nu mai stiu ce sa inventeze ca sa para comici, cand, defapt, sunt jalnici rau. Cred ca e o drama pe care o traieste Franta si intregul popor francez.

Pe de alta parte publicul… Ce trist!! Eu stau si ma intreb: oare francezii chiar nu-si dau seama ca in Romania sunt multi oameni care iubesc cultura franceza, adica marea cultura franceza, la aceasta ma refer, si care respecta Franta pentru ceea ce a dat umanitatii? Chiar nu inteleg ca Romania a fost o tara apropiata Frantei, si este o tara apropiata Frantei? Sau nici ei, francezii, nu mai cred ca Franta mai este ceea ce a fost, ca e respectata pentru marea sa cultura…

Sper sa trecem repede peste acest episod, peste aceasta emisiune proasta si peste acest actor comic jalnic, care te face sa plangi in loc sa razi.

Este penibil pentru francezi ceea ce s-a intamplat…

aprilie 21, 2010 Posted by | Uncategorized | 4 comentarii

Batrana care dormea sub plapuma cu pisicile

Am citit acest articol in Adevarul si nu-mi vine sa cred!! Este de-a dreptul cumplit ce se intampla!! Si inadmisibil! Defapt, daca asa stau cu adevarat lucrurile -spun asa pentru ca nu-mi vine sa cred, atunci este vorba de o CRIMA in toata regula! Ce fac insa autoritatile noastre? Cum pot sa permita o asemnea bataie de joc criminala? Este absolut inadmisibil ca batranii, in Romania, sa fie tratati in felul acesta. Este infricosator! Uitati-va ce scrie, citez din articolul mai sus mentionat:

„Moartea lui Erji

Eugenia Nedelcu (45 de ani) a lucrat 11 ani pentru  franciscanii din Alba Iulia. „Existau într-adevăr trei mese pe zi. Dar mâncarea era prea puţină. Bătrânii mai cereau imediat ce terminau de mâncat. Când îi întrebam pe preoţi de ce nu le mai dau să se sature,  ziceau că sunt bătrâni şi stau la pat, nu fac mişcare şi se îngraşă dacă le dau mai mult”. Doctoul ortoped Călin Pătrăşcanu de la Spitalul Judeţean Alba a avut, în urmă cu câţiva ani, o pacientă de la azilul congregaţiei.

„Era foarte, foarte slabă, nemâncată. Nu ştiu de ce nu mânca, dacă nu primea hrană sau avea alte boli. Treaba mea era să o operez de o fractură”. „Mâncarea de bază era ceaiul. Bătrâii care nu aveau dinţi  primeau doar cojile de pâine rămase de-cu-seara pe care le înmuiam în ceai”, îşi amiteşte fosta îngrijitoare Livia Colaci.

Eugenia oftează şi acum când îşi aduce aminte de tanti Erji, o bătrână internată acolo căreia îi era foame tot timpul. „De fiecare dată când îl vedea pe preotul neamţ care se ocupa de azil cerea de mâncare. «Bitte shon, părinte… o bucăţică de pâine.». Săraca, nu ştia cum să îl mai linguşească”.

Erji nu primea nimic în plus. Mai mult, a fost scoasă din cămin şi pusă să locuiască într-o baracă neîncălzită din curtea azilului. Iarna, gerul îi intra sub plapumă. S-a plâns cu „bitte shon” preotului. „Părintele i-a zis că, dacă îi e frig, să doarmă cu pisica, că îi ţine cald”, susţine Nedelcu. Tanti Erji a murit. Povestea ei, „a bătrânei care dormea sub plapumă cu pisicile”, o confirmă şi Ioan Sabo (33 de ani), nepotul unei bătrâne internate în azil între 2005 şi 2007.

„În baraca unde dormea Erji a fost mutată şi bunica mea o perioadă, numai că era vară. Cred că era un fel de loc de detenţie pentru cei neascultători”.  Sabo ştie că iarna era frig de îngheţau pietrele în camerele bătrânilor. „Am adus de curiozitate un termometru în camera bunicii. Arăta 17 grade. L-am lăsat acolo cu bătrânii şi a dispărut. Aceştia spuneau că ­l-ar fi luat popa”.

Cu mortul în cameră

Potrivit lui Ioan Ursaleş, şeful serviciului de investigaţii criminale al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Alba, ofiţerii încearcă să afle câte persoane  au decedat în cele trei aziluri. Nu se ştie încă numărul exact al bătrânilor care ­şi-au dat duhul aici pentru că nu există un registru al celor decedaţi. Cei care mor sunt ţinuţi alături de cei vii până le vin aparţinătorii. Uneori, cu zilele. Fosta îngrijitoare Livia Colaci îşi aduce aminte de un mort care a fost ţinut o zi şi-o noapte în aceeaşi cameră cu vii. „Dimineaţa, când m-am întors să văd mortul, avea urechile ciupite. Mâncaseră şoarecii din el”, povesteşte tânăra.”

Si cum este posibil ca niste oameni ce se pretind a fi crestini si pe de-asupra si ai Bisericii Catolice, caci cica batranii sunt „ingrijiti” de membrii Ordinului Franciscan, subordonat Congregaţiei Sfântul Iosif, din Germania, sa-si bata pur si simplu joc de niste oameni batrani si singuri, profitand miseleste de pe urma batranetilor si suferintelor lor? Ce fel de afacere este aceasta si cine este beneficiarul ei? Uitati-va ce scrie mai jos:

„În schimb, „istoricii”  Arhiepiscopiei Romano-Catolice Alba Iulia precizează, ­într-un comunicat că sora Maria a fost renegată în 2008. De asemenea, se menţionează şi faptul că după ce a înfiinţat, în1996, fundaţia „Congregaţia Sfântul Iosif, aceasta a rupt orice legătură atât cu Arhiepicopia, cât şi cu ordinul Franciscan din România.”

Eu stau si ma intreb: de ce Arhiepiscopia Romano-Catolica Alba Iulia nu a cercetat ce face aceasta asa-zisa sora Maria, renegata, care se foloseste de numele Bisericii Romano-Catolice? De ce nu a luat pozitie publica impotriva unor asemenea ticalosii? Si nu in ultimul rand ma intreb ce fac autoritatile noastre? Aceste aziluri de batrani sunt acreditate de cineva? Cine garanteaza ca acolo, la un azil de batrani oarecare, batranii sunt tratati in cele mai bune conditiuni? Si nu in ultimul rand ma intreb cu revolta: ce inseamna toata bataia asta de joc: josnica, ordinara, criminala in tara aceasta a noastra? Uitati-va ce scrie:

„În faţa acestor constatări, sora Maria se apără: „Nu erau excremente de şobolani, erau de şoareci”. În frigidere, aproape toată mâncarea era expirată. Unele produse erau stricate de doi ani. Bătrânii erau ţinuţi în paturi în propriile dejecţii, iar unii pereţi erau pătaţi de excremente.

De asemenea, niciun îngrijitor din aziluri nu are calificare de asistent social „Am dispus închiderea aşezămintelor, dar, deocamdată hotărârea noastră e de o săptămână la Bucureşti la aprobat”, spune şeful Inspectoratului Teritorial de Muncă Alba, Dorel Fiţ.”

Ne tot plangem de criza economica si financiara mondiala, tot stam si ne gandim cum sa putem sa rezolvam problemele, dar nu ne uitam la aceste lucruri, care se petrec sub nasul nostru. Si stiti ce este ciudat? Ciudat este ca nu ne pute deloc asemenea ticalosii si ca nu actionam deloc prompt ca sa rezolvam astfel de probleme. Prompt, adica atunci cand trebuie, si daca trebuie. Imediat!

Pe mine ma infioara, pur si simplu, acest articol. Incerc sa ma linistesc spunandu-mi ca nu poate fi adevarat, ca este, desigur, o eroare. Cred ca n-am sa mai pot sa dorm…Este deosebit de trist ca suntem o tara care nu-si mai respecta batranii. Iar faptul ca suntem in situatia economica in care suntem o meritam! Nu mai avem mila fata de persoanele aflate in suferinta, ii tratam ca pe niste oameni de nimic, si ne privim cu bunavointa in oglinda. Asta e adevarata criza pe care o traversam!

aprilie 21, 2010 Posted by | Uncategorized | Un comentariu

Revolutia informationala…

Ideile imi sunt inspirate de cartea profesorului Ghita Ionescu – „Investigarea comparativa a politicii comuniste”, din care voi cita.

Ghita Ionescu este un faimos politolog britanic de origine romana, profesor la Universitatea din Manchester. Profesorul Ionescu a publicat, in 1968, impreuna cu Isabel de Madariaga, cartea intitulata Opposition, in care studiaza opozitia ca institutie caracteristica unei democratii constitutionale. In 1965 a intemeiat revista de studii politice Government and Opposition, creindu-se o adevarata scoala de gandire politologica, axata pe ideea ca trasatura distinctiva dintre regimurile politice constitutional-pluraliste si cele autoritar-dictatoriale este furnizata de prezenta si rolul opozitiei politice. Este autorul a numeroase analize consacrate fenomenului comunismului: Communism in Romania (Londra, Oxford University Press 1964), care prezinta istoria miscarii comuniste in Romania. O lucrare foarte importanta prin viziunea ei si prin sesizarea corecta a destinului final al statelor coumniste din Europa de Est este The Politics of the European Communist States (Londra, Weidenfeld&Nicolson, 1967). Cartea la care am facut eu referire in paragraful de inceput a fost publicata in tarile occidentale (inclusiv Japonia) incepand din 1972. La noi a aparut la Humanitas in 1992 cu o prefata a autorului pentru editia in limba romana si tine seama de schimbarile survenite in lume.

Cartea este de dimensiuni reduse dar contine o imensa bogatie de idei. Este interesanta, pentru ca multi discuta despre prabusirea comunismului doar sub aspectul a „ceea ce au facut Bush si Gorbaciov”, adica sub aspectul relatiei dintre cele 2 superputeri mondiale SUA si URSS, reprezentate prin liderii lor de atunci. Insa putina lume se gandeste la cauzele profunde care au dus la prabusirea comunismului. Adevarul este ca viata merge inainte, cum se spune, si societatea evolueaza in felul ei propriu. Este clar ca inceputul revolutiei industriale  a marcat o era noua in istoria omenirii, producand schimbari in ceea ce priveste gandirea oamenilor. Profesorul Ionescu remarca in lucrarea sa cele 4 faze ale revolutiei industriale. Prima faza: „cea a carbunelui, a otelului si a cailor ferate (cand s-a deschis era transporturilor si comunicatiilor); cea de a doua faza, cea a petrolului si electricitatii (care a facut posibila patrunderea in era microelectronicii); cea a aviatiei, materiilor plastice si a energiei nucleare (care a deschis era nucleara); si cea de a patra, faza revolutiei informationale”. Ilustreaza apoi felul in care s-a schimbat conceptia si gandirea oamenilor, bineinteles si din punct de vedere idelogic, deoarece „capitalismul, ca sistem de productie, n-a luat startul decat o data cu industrializarea, in cadrul careia capitalul era legat intr-o conexiune dialectica indisolubila cu munca – parghia ideologica a marxismului. Capitalul a evoluat si el, fructificand mijloacele date la iveala de industrializare, de la capital national la capital international, si, o data cu interdependenta globala generata de revolutia informationala (sublinierea imi apartine), la capitalul transnational, care pluteste pe deasupra tuturor granitelor si restrictiilor oficiale nationale”. Interesant este ceea ce spune mai incolo despre revolutia informationala, si anume: „Revolutia informatioanala este in curs de desfasurare si are un ritm atat de accelerat („accelerarea istoriei” de care vorbea Daniel Halevy), incat nu se poate ghici ce noi consecinte va avea (sublinierea mea). Ea se deosebeste de celelalte trei faze ale revolutiei industriale prin trasaturi de ordin stiintific, geopolitic, consecinte in plan politic si aparaitia unor noi viziuni filozofice.” Sublinirea imi apartine pentru ca am gasit foarte interesanat ideea. Sigur trebuie sa fie o diferenta intre „societatea motorului cu aburi” si „societatea chip-ului (circuit integrat miniaturizat)”.  Vreau sa spun ca aceste schimbari au avut consecinte foarte clare in ceea ce priveste viata oamenilor, deci si in ceea ce priveste gandirea lor si conceptiile lor, aspiratiile lor. Sa ne gandim numai la urmatorul lucru: cine, in Romania, acum 30 de ani, avea calculator si blog personal?. Profesorul Ionescu spune ca descoperirea chip-ului ( deci in plan stiintific) ” a introdus o mare discrepanta fata de trecut si a inaugurat o noua faza a industrializarii, invaluind nu numai globul pamantesc dar si distantele cosmice. Deci chip-ul a facut posibila trasatura cea mai importanta din punct de vedere geopolitic, si anume: „globalizarea interdependentelor aparute intre „toate statele”, de la mari „puteri”, ca Statele Unite, la state mici la Luxemburg, Albania sau Nicaragua.”. „Din punct de vedere al politicii ca atare, globalizarea interdependentelor a dat nastere unor fenomene purtatoare de noi intelesuri, precum „subsidiaritatea” si „regionalizarea”. Regionalizarea este gruparea statelor vecine si cu o cultura asemanatoare. Asa sunt gruparile realizate in cadrul Comunitatii Europene sau, mai mult sau mai putin formal, Asia de Sud-Est sau „America” sau asocierea Canadei si Mexicului cu Statele Unite. Aceste „regiuni” se organizeaza nu atat pentru a rivaliza cu celelalte regiuni – cum se proceda inainte – , cat pentru a putea „colabora” mai bine. Rezultatul geopolitic, politic si idelogic cel mai evident al interdependentei il constituie capitularea fortata a bastionului ideologic al „blocului sovietic”, a statului sovietic insusi.” Mi se pare foarte importanta aceasta precizare pe care am subliniat-o deoarece reflecta imposibilitatea sistemului comunist de a se adapta si participa la aceasta revolutie informationala. Autorul spune: ” Societatea „globala” accepta participarea tuturora – pana si a fostei Rusii comuniste care pana acum denunta piata mondiala drept o unealta a capitalismului”. ” Din punct de vedere filozofic consecinta principala a revolutiei informationale este prioritatea evidenta pe care ea o confera cunoasterii (sublinierea autorului!). Un om modern trebuie sa posede „cunoastere” in doua sensuri. Este vorba, pe de o parte, de cunosterea specializata, proprie meseriei sale, de medic, de pilot, de economist, de electrician sau de inginer. Omul modern trebuie sa fie la curent mult mai profund, mai analitic si fara intarziere cu ceea ce se impune in virtutea stiintei in practica (sublinierea autorului!) meseriei sale. In al doilea sens, omul modern este, fie ca vrea fie ca nu vrea, informat la zi cu tot ce se petrece in lume. Mijloacele de transmisie imediata a informatiei, radioul, televiziunea ( si intr-un mod mai personalizat, telefonul si faxul) il intampina cu imaginile si vocile lor acasa, pe strada si la locul de munca. In acest fel cunoasterea moderna inunda viata zilnica a cetatenilor lumii  si ii face sa participe (sublinirea autorului!) personal la evolutia evenimentelor mondiale. Benjamin Barber, un politolog modern american, vorbeste in cartea sa Strong Democracy despre teledemocratie – ca o noua forma de participare, cu conditia desigur ca televiziunea si mediile de informare in general sa nu fie controlate de catre stat. „Glasnost”, eliberarea mediilor de informare, a dus, in cateva saptamani, la prabusirea imperiului sovetic”. Este foarte intersant ce intelege autorul prin societate civila informatizata. Acesta spune: ” As folosi insa o expresie foarte condensata, „societatea civila informatizata”, pentru a denumi societatea care nu poate fi controlata de catre stat. Expresia aceasta condensata rezuma, de fapt, urmatoarea idee: societatea civila informatizata este societatea industriala avansata care a trecut prin cele patru faze ale revolutiei industriale, ultima fiind cea a revolutiei informationale (de aici derivand si numele de societate „informatizata”)”. Profesorul Ionescu spune ca ratiunea umana a traversat criza cea mai grava  in suta de ani cuprinsa intre 1880 si 1980, interval in care doua determinisme, cel marxist si ce freudist, i-au negat independenta si puritatea. Mentionand irationalismul  nietzscheean care, pe de alta parte, si-a relevat consecintele in cel de-al doilea razboi mondial – domnia sa spune: ” Sa nu uitam ca acest razboi fusese precedat de ascensiunea statelor totalitare bolsevic si nazist si fusese pricinuit de catre acestea. Pactul sovieto-nazist confirmase identitatile dintre aceste state si a fost cauza ultima a declansarii razboiului”, ajunge la existentialism si conceptul propus de acesta: „absurd” care „exprima cele doua sentimente majore ale noii generatii: unul era starnit de privirea aruncata asupra trecutului recent si intruchipa revolta impotriva absurditatii razboiului si a continuarii lui „la rece”; iar celalalt sentiment era provocat de examinarea prezentului si viitorului, de incapacitatea de a „intelege” deodata toata transformarea cunoasterii prin noua revolutie stiintifica. Noile instrumente de cunoastere mecanica (subl. autorului), cunostere mai puternica decat cea umana, agravau dintr-o data vechiul sentiment uman ca toata existenta este absurda. Revolutia studentilor americani, francezi si, mai apoi, a colegilor lor din toata lumea libera a fost o manifestare zguduitoare a acestui sentiment al absurdului. Nu trebuie sa uitam ca in multe universitati studentii spargeau calculatoarele si le aruncau pe fereastra”. Se refera apoi al Foucault si Derrida, apoi la Sartre. ” O generatie intreaga de intelectuali, in lumea occidentala, pasea tot mai mult in fundatura constituita de o viziune din ce in ce mai negativa, hedonista si regresiva – in directia potrivnica progresului. Evazionismul in viciu, droguri si revolta era noua atitudine adoptata. Este adevarat, totusi, ca, intre timp, stiinta, indeosebi noua fizica si biologie, desi conducea cunoasterea spre noi culmi tehnice, prometeice, isi recunostea neputina ultima de a explica misterul nasterii si al mortii omului. De aici si reintoarcerea la credinta (sublinierea autorului!), chiar daca nu intotdeauna la religia adevarata. Noua cunoastere stiintifica s-a resemnat si a acceptat ca nu poate descoperi misterul creatiei singurei lumi din univers in care exista viata (intre timp explorarile pe alte planete aratasera ca sunt toate moarte, precum prevazuse Eminescu: „regina noptii moarta”). Cunoasterea stiintifica se indreapta spre pragmatism (subl. autorului) (pragmatismul fiind prin natura lui potrivnic gandirii ideologice) si spre obiectivitate (subl. autorului) stiintifica (opusa subiectivismului individual). La randul lui, pragmatismul care caracterizeaza gandirea politica moderna a adus in viata politica o potolire a „pasiunilor” (cum ar spune Albert Hirschman) si a ambitiilor asa-zis „revolutionare”. Combinat cu colaborarea impusa de relatiile de interdependenta efectul este unul de impaciuire sociala si nationala”. Interesant este faptul ca autorul releva ca: ” Societatea isi afirma astfel suprematia asupra statelor si Statului in general, reducand-ul la ceea ce se numeste in noul vocabular politic subsidiaritate. Statele constitutional-pluraliste, menite prin chiar propria lor definitie sa ajute la flexibilitatea si expansiunea societatii in plan national si transnational, se adapteaza la noul val de „subsidiaritate” cu evidenta disciplina si succes. Cu mult mai grea, cu adevarat improbabila (subl. mea), era adaptarea la cerintele neinduplecate ale revolutiei informationale a fostelor fortarete statale marxist-leninist-staliniste”.

Urmeaza o viziune interesanta asupra a ceea ce autorul numeste „statul marxist-leninist-stalinist” pus fata in fata cu revolutia informationala. Aceasta revolutie informationala – cauzata de progresul societatii – a fost cea mai mare provocare pentru statul de tip comunist, caruia acesta nu a putut sa-i faca fata. Iata ce spune profesorul Ionescu: ” Cititorul va gasi in analiza facuta in carte defectelor originare, congenitale ale statului marxist-leninist- stalinist explicatia diagnosticului final al cartii. Statul marxist-leninist- stalinist trebuia sa se prabuseasca; el s-a prabusit sub presiunea revolutiei informationale. Acest stat se baza de la inceput pe atatea contradictii intre anormalitatea (subl. autorului) pretentiilor sale programatice, pe de o parte, si normalitatea (subl. autorului) politica necesara in functionarea unui stat, incat un asemenea stat anormal (subl. autorului), nefiresc in structura sa, in orice caz nu ar fi putut dura. Revolutia informationala, accelerand istoria, a grabit sfasierea generata de contradictiile structurale. Principalele contradictii erau:

  • contradictia dintre realitatea statului celui mai centralizat din istoria lumii si pretentia de a fi un stat de republici „autonome”, din punct de vedere federal. Din punct de vedere constitutional si administrativ, statul insusi ar fi trebuit sa fie intemeiat pe comune (soviete): statul sovietic;
  • contradictia dintre functionarea normala si deci cu totul libera a societatii si pretentia statului de a forma, manipula si controla total (subl. autorului) acea societate;
  • contradictia dintre un stat-aparat (adica un stat dominat de unul din aparatele oricarui stat: partid, armata, politie, etc) si administratia complexa a unui stat modern in care in mod firesc aceste aparate sunt numai organe executive sau organizatii secundare politice ale societatii in functiune;
  • contradictia dintre conceptul de partid (ca parte, dupa cum ne-o dovedeste si etimologia acestui cuvant: partid vine de la „pars”) si un partid unic (subl. autorului), cu adevarat monolitic. O „parte” nu este parte decat daca exista si alte parti. Logica partidelor politice cere existenta unei pluralitati: mai multe partide care isi disputa favoarea alegatorilor;
  • contradictia dintre „comunism” si capitalismul de stat;
  • contradictia dintre o societate civila libera si un stat „fara opozitie”.

Punctele de vedere sunt, fara indoiala, deosebit de interesante, dar eu stau si ma intreb cum se vor adapta (cum se vor conecta) la revolutia informationala statele care au iesit din comunism. Pentru ca post-comunismul este, trebuie s-o recunostem, o problema destul de mare, as zice eu. Pe de alta parte este clar ca trebuie cumva sa ne adaptam la aceasta revolutie industriala in desfasurare, care se desfasoara foarte rapid. Eu am vazut o imagine, la televizor, socanta: la tara, la noi, se ara cu plugul!! Tranzitia nu este numai o contradictie, dar si o perioada in care contrastele sunt deosebit de accentuate. Pe de o parte beneficiem de televiziune digitala, pe de alta parte se ara cu plugul. Asa cum releva autorul, revolutia informationala a fost cauza de progesul tehnic in principal. De asemenea a fost o evolutie a revolutiei industriale, care a ajuns la faza de revolutie informationala. Pe cand la noi se remarca un regres industrial evident, lucru care ingreuneaza adaptarea la revolutia informationala pentru ca a te adapta la aceasta nu inseamna numai sa fi beneficiarul unor descoperiri stiintifice facute de altii. Iar „colaborarea” de care pomenea profesorul Ionescu se poate oare face intre tari care manifesta regres din punct de vedere economic (si industrial) si tari dezvoltate care, dimpotriva, manifesta un progres evident? Nu ma refer la criza economica actuala, deoarece un astfel de fenomen a fost si in trecut si, totusi, nu a blocat dezvoltarea Vestului. Este adevarat, se resimt efectele grele ale crizei, dar, cu toate acestea, nu se poate spune, spre exemplu, ca Marea Depresiune din 1929-1933 a blocat dezvoltarea SUA. Si acum SUA ramane o tara dezvoltata economic, in ciuda crizei economice. Pe cand regresul economic al Romaniei s-a desfasurat in toti acesti 20 de ani de post-comunism, destul de accelerat. De aceea problema conectarii Romaniei la revolutia informationala, care are loc si acum, pe timp de criza, mi se pare destul de dificila, date fiind realitatile de aici, situatia noastra economica. Si totusi este important sa fim conectati la aceasta revolutie informationala care, dupa cat se pare, este unica noastra sansa de dezvoltare.

aprilie 16, 2010 Posted by | Uncategorized | , , , , , , , , | 4 comentarii